Putem să ne gândim la titlu ca la o metaforă, dar e mai mult de-atât. Haideți să analizăm o parte dintre ultimele noutăți.
Să luăm spre exemplu vânzarea cramei Vietti din regiunea Piemontului. Familia Currado, cea care deținea până de curând această cramă, și-a făcut o veritabilă reputație prin producerea de vinuri fine și prin activitatea sa pe piața internațională.
Vestea tranzacției petrecută în iulie anul trecut a surprins multă lume. Familia Currado și-a vândut afacerea și podgoriile către Kyle Krause, om de afaceri american ce deține un important lanț de magazine de cartier, pentru un preț care deși nu a fost făcut public, mai mult ca sigur este unul substanțial.
În aceeași lună, faimosul producător Poderi Luigi Einaudi a cumpărat 22 de acri de podgorie Barolo pentru un preț de aproximativ 6,5 milioane de dolari americani. La aproape 300 de mii per acru, putem vorbi de o investiție substanțială.
Însă ce ne spun toate acestea? Ei bine, că vremurile se schimbă, că viziunea romantică a familiilor producătoare de vin este de mult apusă. Multe crame italiene au rămas în familie, trecând de la o generație la alta pur și simplu datorită faptului că de multe ori afacerea în sine dar și pământurile nu valorau prea mult.
Iată însă un moment când multe dintre aceste afaceri au atins o anumită valoare, începând să primească oferte apetisante. Ceea ce se întâmplă azi în regiunea Barolo nu e câtuși de puțin diferit de evoluția situației din zone ca Bordeaux, Burgundia sau Napa Valley.
Mai mult decât atât, aceste schimbări pe piață sunt însoțite de schimbarea vinului însuși. Deși poate fi greu de crezut, aproape nici un vin de reputație internațională nu mai este produs astăzi prin aceleași mijloace ca acum 50 de ani.
Ceea ce dacă stăm să ne gândim este uimitor. Niciunul dintre marile vinuri roșii sau albe seci de Bordeaux nu mai au același gust astăzi, în comparație cu gustul lor în 1967. Nume faimoase precum Ditto, Burgundia, Champagne își continuă moștenirea strălucită, însă nu mai sunt făcute în același fel. Recoltele sunt signifiant mai mari, taninurile diferite, chiar și texturile sunt altele.
Cât despre marea masă de vinuri care nu se bucură de înălțimile celor de Bordeaux, Burgundia sau Champagne, schimbarea ”suferită” este de-a dreptul revoluționară. Puține vinuri produse azi au același gust ca acum 50 de ani.
Prin urmare, ce este diferit? Ei bine, aproape totul: știința viticolă și educația științifică, tehnicile agriculturale, tehnologiile viticole, disponibilitatea de capital, sofisticarea tehnicilor de marketing, globalizarea pieței.
Toate astea însă nu sunt neapărat de rău augur, dimpotrivă, vinurile de astăzi sunt mai pure, mai savuroase. Gustul e mai curat, cu taninuri mai moi.
Dar să pomenim și dezavantajele, cum ar fi recoltele excesive din unele zone, ce duc la o supraproducție de vinuri albe (spre exemplu în Burgundia), de multe ori prea subțiri și prea diluate. Un număr mare de vinuri cu prețuri ridicate din Bordeaux și California au de fapt un gust răscopt și alcoolizat.
Prea multe vinuri de peste tot ajung să aibă cam același gust, din cauza utilizării în exces a câtorva soiuri, ori prin practicarea acelorași metode de vinificație, sau pur și simplu datorită unor calcule pragmatice de marketing asupra cererii pieței la un moment dat.
Oricum ar fi, acestea sunt pierderi minore comparativ cu avantajele schimbării. Asistăm totodată la redescoperirea unor soiuri locale de struguri, în concordanță cu folosirea a tot mai puține chimicale pe podgorie. Respectul pentru tehnicile tradiționale începe astăzi să se alinieze cu modernismul tehnicilor inteligente. Se poate că nu trăim în cea mai buna dintre lumile vinului, dar ne îndreptăm cu siguranță într-acolo.
Sursa: Wine Spectator, Octombrie 2016 (www.winespectator.com)
